joi, 3 iunie 2010

Norocul



Credem ca anumiti oameni
sau anumite lucruri
ne poarta noroc.
Si facem tot posibilul ca,
atunci cand avem nevoie,
acei oameni sau acele lucruri
sa ne fie in preajma.
Astfel, avem sentimentul
ca sansa e de partea noastra,
ca norocul ne e garantat.
El vine, de fapt,
din linistea de a avea cu noi
ceva sau pe cineva benefic,
din bucuria de a sti
ca avem pentru cine sa facem ceva bun
si din increderea ca putem implini un lucru
oricat de greu ar fi,
atat timp cat nu suntem
macar in interiorul nostru
singuri.

Apoi, nimeni nu mai sta sa vada
de unde venea, de fapt, norocul.
Important este ca peste emotia unui obstacol
sa suprapunem imaginea cuiva sau a ceva drag.
Si totul pare mult mai usor.

14 comentarii:

No One spunea...

cubul asta... ai atins niste puncte pe care le simt si eu acum :) mai specific asta:

"din linistea de a avea cu noi
ceva sau pe cineva benefic,
din bucuria de a sti
ca avem pentru cine sa facem ceva bun
si din increderea ca putem implini un lucru
oricat de greu ar fi..."

se potriveste :) le nimeresti :P

CARMEN spunea...

Ma bucur sa gasesc ca ne razbat aceleasi convingeri :) Minunat! Gânduri curate si adevaruri profunde!

Evergreen spunea...

mi-era dor sa te citesc. as vrea sa-mi port la gat toti prietenii. ei ma linistesc si-mi aduc noroc

angela spunea...

Uneori,in zilele mele triste,ratacesc printre cuburile tale si,cu siguranta,gasesc unul care imi inlatura nelinistile.El devine talismanul meu pentru o zi.

Iti multumesc pentru cuburile purtatoare de noroc!

Angela Ribus spunea...

John. :) Nu stii cat ma bucur ca-mi spui asta. Sper sa le mai nimeresc...

Angela Ribus spunea...

Carmen. Iti multumesc.

Cred ca, intr-adevar, simtim, sau mai bine zis intelegem la fel unele lucruri.

Iti trimit un gand senin cu aroma de tei inflorit.

Angela Ribus spunea...

Angela. Mesajele tale imi aduc o caldura aparte.

As vrea sa-ti pot darui, de fiecare data cand ai nevoie, talismanul pentru o zi.

Angela Ribus spunea...

Evergreen. As vrea sa pot fi o piatra mica la gatul tau. Cea mai mica, dar sa fiu acolo. :)

Eu te citesc mereu, tu esti mult mai harnica la scris. Si sufar cu tine, si ma bucur cu tine. De fiecare data.

PetruD spunea...

Încă un cub superb!! Nu ştiu ce să zic, e prea adevărat mesajul ca să mai pot completa cu ceva. Din nou, felicitări şi multe urări de bine!!

Angela Ribus spunea...

Petru. Multumesc mult.

giulia spunea...

Dar daca tocmai în interiorul nostru suntem singuri?

Angela Ribus spunea...

Giulia. Uneori chiar suntem. Si uneori chiar e bine sa fim, pentru ca astfel ne putem privi mai bine in ochii interiori si putem sta de vorba cu noi nestingheriti.

Dar nu e bine sa fim prea des si prea mult singuri.

alma nicole spunea...

Ai mare dreptate draga mea Angela...chipul unei persoane dragi, suprapus propriilor noastre obstacole, ne usureaza, ne ofera elanul necesar pentru a continua lupta.
De multe ori imaginea unei fiinte iubite mi-a fost icoana, amuleta...un tot necesar.

Angela Ribus spunea...

Allma Nicole. Si eu am mereu pentru cine sa lupt.
Nu-i pot spune icoana, dar e ceva esential.