Aparente. Cat de mult ne inselam
crezand ca lucrurile sunt ceea ce par.
E mai simplu asa, sa luam de bun ce vedem.
In fiecare om exista un actor.
Constient sau nu, exersam zi de zi
rolul care credem ca ni se potriveste.
Cu cat ne gandim mai mult la felul cum ne privesc ceilalti,
cu atat riscam sa gresim mai mult.
Dar si ceilalti fac acelasi lucru.
Naturali suntem doar atunci cand incetam sa ne raportam la ei.
Viata e un sir de descoperiri - in noi si in lumea noastra.
Inevitabile dezamagiri, dar si nesperate revelatii.
Cand ochii nostri vor invata sa vada dincolo de aparente,
realitatea va fi mai aproape de noi.
22 de comentarii:
e greu sa nu ne raportam la ceilalti tinand cont ca interactionam cu ei si noi ca oameni simtim nevoia sa traim intr-un grup sau altul de oameni (sau in mai multe in fct de necesitati)
inteleg la ce te referi tu, ca noi nu traim in conformitate cu cine suntem noi de fapt ci traim imaginea creata de altii ptr noi (sau de noi ptr ei), eu doar am spus ca acesta "desprindere" (nu propriu-zisa) e greu de realizat tinand cont ca nu suntem singuri si ca depindem (mai mult sau mai putin) de ceilalti.
cred ca e vb de echilibru: sa armonizezi (si sa accepti) cine esti tu de fapt cu mediul inconjurator. asta dupa mine e descoperirea de sine: sa-ti gasesti locul tau in lume prin revelatia (cinstita/corecta fata de tine) pe care o ai despre persoana ta. mai simplu :) descoperi unde vrei sa fii in lume prin descoperirea sinelui.
frumos...
Asezi gandurile dramuit si bine, nu te complici, rostul fiecarui cuvant este o fraza lunga, iar fraza o cugetare profunda si asta-mi place la tine. Uneori vad falsitate-n mine si ma sperii stiind ca nu face parte din mine, alteori joc o piesa de dragul cuiva far's-o pot atinge, insa dupa ce gresesc reusesc sa ma dezmeticesc inainte de a ma amagi singur si-atunci simt o usurare dand vina doar pe realitate.
John. Exact armonizarea aceea e cea mai dificila, intre noi si mediu.
Cel mai trist e atunci cand ajungem sa nu mai stim nici noi cine suntem. Iar pentru a nu ajunge acolo avem nevoie de cateva repere de nadejde, care sa nu se schimbe.
Cuvantul "reper" apare in multe dintre cuburile mele.
Ce frumos ai spus la final: "descoperi unde vrei sa fii in lume prin descoperirea sinelui".
In fiecare zi, as adauga eu...
Handesion. Multumesc. :)
Paul. Si eu lupt cu falsitatea din mine de multa vreme.
Important e sa ne "demeticim" de fiecare data, cum bine spui, si sa recunoastem atunci cand gresim. In fata noastra si in fata celor care conteaza.
Iti multumesc pentru cuvintele calde.
oare cand?
Evergreen. Asa, pe bucatele, mai reusim cateodata.
dar si nesperate revelatii, asa e viata, stiu pentru ca am fost foarte aproape sa colapsez cu ani în urma.
azi, pot sa spun ca trebuie doar sa ai rabdare infinita, si pacea launtrica va veni...
Te îmbratisez, draga mea draga.
:) pe bucatele de turta dulce
:*
Giulia. In fiecare ne exersam, intr-un fel sau altul, rabdarea. Paradoxal, insa, asta nu ne face mai rabdatori.
Raspund cu toata placerea la imbratisarea ta.
Sa-ti mearga bine.
Evergreen. Miam. :)
Frumos ...
Adevarat, ai foarte multa dreptate...
Irisha. Multumesc. Bun venit! :)
Eu. Ma bucur ca mai gandeste cineva ca mine.
Esti binevenita in Cub.
Frumusetea vietii consta in revelatii. Pentru ele ne nastem.
Ileana. Dar nu stim de la inceput lucrul asta...
intotdeauna o sa ii dau dreptate mamei cand imi zicea "ai grija ca aparentele insala" .. niciodata nu pun etichete, sau judec .. dar niciodata nu ma iau dupa aparente :)
Fly. Bravo. E bine sa poti face asta.
Eu mi-am luat-o peste ochi cand m-am lasat pacalita de aparente.
frumos ai scris daca este conceptul tau felicitari,ochii vad de multe ori dincolo de aparente dar vrem sa credem ca cel din fata noastra are mai putine cusururi decit ne arata sau decit ne imaginam altfel viata ar fi un lung sir de dezamagiri
Anka. Da, e conceptul meu.
Multumesc.
Si, da, viata e oricum un lung sir de dezamagiri. Mai mari sau mai mici.
Trimiteți un comentariu