marți, 10 noiembrie 2009

Bun sau rau



In fiecare dintre noi exista un om bun si un om rau.
Cu timpul, devenim mai buni sau mai rai
in functie de mediu, de noroc,
de cat de generoasa este (sau nu) viata cu noi
si de cat intelegem din ceea ce ni se intampla.

Cel mai usor e sa dai vina pe ceilalti pentru raul din tine.
Cel mai greu este sa accepti ca ai fi putut fi mai bun decat esti.
Socoteala nu trebuie sa dai in fata nimanui.
Insa e trist cand, singur cu tine,
descoperi ca rautatea are radacini adanci.

Cu fiecare zi putem face ca binele sa creasca in noi.
Trebuie doar sa renuntam la bataliile inutile care ne obosesc
si ne rapesc din timpul ce ne-a fost dat pentru cu totul altceva.
Inaltarea nu poate fi impiedicata de false obstacole.

32 de comentarii:

Daniela spunea...

cum sa putem deveni mai buni, Angela, cu atata rau din jurul nostru? eu incerc demult acest lucru dar raman inca departe de acest ideal...intr-o lume confuza si alterata e dificil sa devii mai bun chiar cu tine insuti; binele exista teoretic...practic domina raul in cea mai mare proportie. iar aceasta calitate cristica- de a deveni mai bun e posibila numai daca te izolezi si incerci sa reduci cat mai mult contactul cu raul (asta in ceea ce ma priveste.)lucru practic imposibil pentru lumea in care traim.

Angela Ribus spunea...

Daniela. Nu te contrazic, draga mea.
Am invatat sa-mi inchid urechile cand e vorba de rau si sa caut binele in mine si in putinii oameni pe care mi-i doresc in preajma. Nu reusesc intotdeauna, e adevarat, insa nici nu vreau sa renunt. Atunci mi-ar fi greu sa merg mai departe.

Ileana spunea...

Exista strategii pentru combaterea raului, iar una dintre ele este facerea de bine, aducerea frumosului in viata noastra si in a celor care ne inconjoara. Si a darui neincetat, tuturor, din inima, atata cat avem de daruit. Indiferent daca aceia "merita " sau nu. Si iertarea e un mare dar. Pe care, paradoxal, ni-l facem in primul rand noua insine. Uneori - sau de cele mai multe ori - cel mai dificil e sa ne iertam pe noi insine. Adica pe deplin si in profunzime. Omul bun din noi sa-l ierte pe cel rau... Si mai ales invers.

John Constantine spunea...

ca sa generalizez, in fiecare din noi e ceva din fiecare caracteristica umana sa zicem. eu cred ca suntem un potential enorm din care noi luam numai o parte, un procentaj in fct de ce ai zis tu mai sus (dar si alte lucruri). idela e sa luam ce ni se potriveste.
alt lucru pe care l-ai scris "Cel mai greu este sa accepti ca ai fi putut fi mai bun decat esti. ", numai ca la mine in cap "mai bun" e cu sensul "mai mult". dar mai e potential de folosit, mai e timp :P

calatorprinlume spunea...

Angela, mersi in primul rand pentru urarea de bunvenit in cub.
Si acum, cat adevar graiesti. Imi place foarte mult sa citesc ceea ce scrii, si asta pentru ca scrii cu sufletul...
Eu m-am detasat, chiar fizic (la mii de km) de raul care ma acapara zilnic, insa asta a presupus o detasare fizica inclusiv fata de prieteni si rude. Insa e o minune si internetul (cel putin pentru mine, ca imi ofera o alternativa de a ramane totusi aproape de cei dragi). Nu sunt la ideal, nici pe departe, insa, zic eu, cu fiecare pas, cu fiecare gest, crestem interior si cresterea noastra se manifesta si in lume...si asta face cumva balanta sa se incline mereu...
Numai bine si ganduri frumoase in continuare,

Denisa

Daniela spunea...

"nu reusesc intotdeauna, e adevarat, insa nici nu vreau sa renunt.:- te voi urma :)

Roxana spunea...

frumos se-nvarte cubul tau Angela! l-am citi de cateva ori, si-mi place mult cum se inlantuie si revine la ideile exprimate anterior...
cred ca fiecaruia din noi ne revine munca de-a aseza fatetele propriului cub pe culori. cum? renuntand la "bataliile inutile care ne obosesc". dar renuntarea este greu de realizat! greu, cata vreme nu descoperim singuri in noi "radacinile adanci" ale rautatii, intelegand astfel tot mai mult din "ceea ce ni se intampla" si de unde vine ea. intelegand cand si cat de generoasa (sau nu) a fost viata cu noi...
cred ca numai cunoscandu-ne propria rautate, o putem transcende, putem accepta ca "am fi putut fi mai buni decat suntem" (fara a ne invinovati ca n-am fost) si putem lasa ca "binele sa creasca in noi" mai departe.

toate cele bune, cu drag!

Angela Ribus spunea...

Ileana. Fara sa stiu ca e o strategie, am aplicat-o multi ani la serviciu si in viata de zi cu zi. La un moment dat obosisem, ma simteam sleita de puteri, nu mai gaseam resurse.
Atunci a venit Ana, fetita mea. Acum sunt "ca noua". Simt ca mai am atatea de daruit.

Ce frumos ai spus, ca omul bun si cel rau din noi sa se ierte reciproc... Imi place cum pui problema.

Ileana spunea...

Angela, sa-ti traisca fetita si sa te bucuri de ea!...
Stiu ce zici, si eu am o Mariuta care ma face sa ma simt exact cum spui si tu: "ca noua"... ;) Viata mea s-a schimbat radical de cand o am... ;)

Angela Ribus spunea...

John. Da, potentialul nostru este enorm. Si, da, conteaza sa luam ceea ce ni se potriveste.

Sper sa mai avem timp. Sa putem deveni atat de buni (si in sensul din capul tau).

Iti multumesc ca ma citesti si ca... iti bati capul. :)

Angela Ribus spunea...

Denisa. Ma bucur ca si acest cub si-a gasit ecou in sufletul tau.

Cresterea interioara despre care vorbesti este, intr-adevar, esentiala.

Slava Domnului ca datorita internetului am reusit sa ne descoperim si sa vedem ca rezonam.

Iti multumesc pentru gandurile frumoase si iti trimit, la randul meu, o imbratisare pentru atunci cand ti-e dor de casa.

Angela Ribus spunea...

Daniela. E tare bine sa stii ca nu esti singur... :) chiar si cand e vorba de o idee. Iti multumesc.

Angela Ribus spunea...

Roxana. Imi place cum spui, sa ne asezam fatetele cubului pe culori. Pana acum ma interesa doar lumina din cubul meu, nu am dat prea mare importanta culorilor....


Ce bine e cand vezi ca o idee naste alte idei, atat de frumoase. Iti multumesc mult.

Angela Ribus spunea...

Ileana. Multumesc, asemenea. Sa-ti traiasca Mariuta. Inseamna ca "vorbim aceeasi limba". De fapt, noi simteam asta.

Heei. Ce bine-mi pare!

giuliaszavo spunea...

este atâta adevar în versurile tale.

socoteala nu trebuie sa dai în fata nimanui, doar în fata constiintei tale.

chiar azi ma gândeam daca e important sa te cunoasca cei din jur cu adevarat, sau e mai usor sa lasi ca impresia de om bun sa fie cea cunoscuta.

nu sunt ce par a fi.

Angela Ribus spunea...

Giulia. :) Am un cub si despre cum ne vad ceilalti si cum suntem noi, de fapt.

Omul bun din mine iti trimite un gand frumos...

Marius Morar spunea...

Frumos spus in cubul asta. Numai ca sper ca inaltarea sa nu se bazeze pe firave aripi cand stai intre oameni cu torte aprinse...


Il astept curios si pe cel cu diferentele dintre cum ne vad altii si cum ne vedem noi.

Angela Ribus spunea...

Marius. Bun venit.
Am si un cub despre aripi, postat pe 5 martie. :)

to-morrow spunea...

Cand am vazut titlul m-am gandit: "dar exista si multe nuante de gri"; insa vad ca ai explicat in text :)

Angela Ribus spunea...

To-morrow. Initial scrisesem Un om bun sau un om rau, insa mi s-a parut prea lung.

Si, da, in rest sunt printre cei care deosebesc nuantele de gri. Poate ca si noi, de fapt, avem in cea mai mare parte a timpului o tenta de gri :), pentru ca nu exista oameni buni-buni sau rai-rai.

darry.anna spunea...

@off topic:Bine te-am gasit! Ma bucur nespus ca te-am gasit.Cuburile tale imi aduc o atmosfera de liniste ma transpun intr-o cafenea literara ascult citesc si savurez o cafea.
Multumesc!
Un gand bun pentru tine!

Foto Lucian spunea...

Deosebit cadru,cromatica e de milioane,felicitari.

Angela Ribus spunea...

Darrynna. Esti binevenita. Ce mult ma bucur si eu ca te simti bine aici!
Vom bea o cafea impreuna ori de cate ori voi posta cate un cub :)

Raspund cu un gand bun si un zambet cald.

Angela Ribus spunea...

Lucian. Iti multumesc pentru aprecieri, dar... nu le merit. Pozele sunt luate de pe net. Doar cuburile imi apartin.

Blogul tau e tare frumos.

Mirela spunea...

in fiecare dintre noi
fetele sunt parti inegale din cuburi
slefuite stangaci
tocite de vremuri
topite in trecerea timpului
un singur lucru
stim
avem
ne sprijinim
sunt palmele

intotdeauna sunt poduri
atunci cand apele fiintei
ingenunchiaza diminetile...

sunt bucuroasa ca te-am regasit, Angela...o galateanca...:)

Angela Ribus spunea...

Mirela. Am dedus de pe blogul tau ca esti galateanca. :)

Ma bucur si eu si iti multumesc ca ma citesti.

lavinia ştefan spunea...

Cuburile tale, draga mea, ramin frumos fatetate chiar si cind le tragi un graffiti de blinda mustrare si calma auto-blamare :)
Toata lumea va subscrie la ce spui tu atit de frumos si de calin, dar putini iau cazmaua in miini sa taie radacinile alea adinci ale rautatii.
In materie de bunatate, evolutiile sint greu de cuantificat... lumea e, oricum, prea ocupata sa caste, lenos, decit sa lucreze la upgradeuri pe zona asta.
Dar uite, am mai ramas, pe-aci, citiva fraieri care pledeaza pentru chestii plicticoase gen evolutie personala, bunatate si intelepciune. Tot e bine.
O zi hate-free iti doresc, draga mea! :)

Angela Ribus spunea...

Lavinia. Multumesc.
Cat despre clubul fraierilor :)), e bine ca ne gasim.

Mirela spunea...

Da...sunt galateanca, Angela si inca mai am cuburi de aer de la Viata Liberapastrate pe bucatele de hartie ingalbenita! :)

CUBUL DE AER

"Daca intr-o zi n-ai mai exista, lumea mea n-ar mai fi la fel. Nici o bucurie nu mi-ar mai fi intreaga. Nici o implinire n-as mai avea cu cine s-o impart. Clipele acelea in care gandul la celalalt e singurul refugiu ar ramane fara destinatar.
De ce viata nu e mereu la fel de senina? Poate pentru ca nici noi nu am stiut sa im mereu atat de buni cum ar fi asteptat sau cum ar fi avut nevoie ceilalti.
Daca intr-o zi n-ai sa mai existi...
Dar tu esti acolo, stiu, si de aceea lumea mea e atat de bogata. Si totul are un sens." Angela Ribinciuc...:))))

Angela Ribus spunea...

Mirela. Iti multumesc. Ma emotioneaza faptul ca pastrezi si acum acele bucatele de hartie...

Fly spunea...

ideea e ca trebuie sa gasim o balanta :) doar atata tot ..

Angela Ribus spunea...

Fly. Teoretic e simplu. :))