Prea mult pierdem din timpul nostru
incercand sa-i facem pe ceilalti
sa inteleaga lucruri pe care
ar trebui sa le priceapa imediat.
Ne imaginam mereu ca oamenii merita
sa investim in ei incredere,
nervi consumati si timp.
Toate sunt ireversibile
si poate ca ar trebui sa gandim
de doua ori inainte de a face asta
si sa ne intrebam, mai bine,
sufletul nostru de ce ar avea nevoie.
Egoistii sunt mai castigati
macar pentru faptul ca au mai mult timp
pentru desavarsirea propriei persoane.
18 comentarii:
Angela...adevarat!
Ce ne opreste sa fim egoisti?!:)
Nu egoistii, nu sunt mai castigati, din contra ei pierd mult mai mult incercand pe limba gustul dulce al 'egoimului', uita sa vada, sa guste frumosul ,prietenia , dragostea din jurul lor si astfel in final 'dulceata' se va preface in amarul singuratatii.....
Te invit cu placere la o clipa de poezie si te imbratisez cu prietenie! elena.
Ana-Maria. Depinde cum suntem facuti.
Daca nu ne e felul asa, nu prea ne iese, oricat am incerca. :)
Elena. Nu tin partea egoistilor. Insa din cand in cand trebuie sa incercam sa punem propria persoana mai presus de ceilalti, sa admitem ca noi suntem cei mai importanti.
Raspund cu placere invitatiei si, deopotriva, imbratisarii!
Eu vreau sa fiu mai egoista. Vreau sa am timpul meu. Vreau sa fiu singura, pentru ca nu am cum sa ma plictisesc. Vreau sa traiesc numai pentru mine.
Dar pot?
Giulia. Admitand ca ai reusi, la un moment dat singuratatea ar deveni amara, asa cum spunea mai devreme Elena.
Poate ca ai nevoie doar de un ragaz numai pentru tine.
"Egoistii sunt mai castigati
macar pentru faptul ca au mai mult timp
pentru desavarsirea propriei persoane" - să aibă şi egosimul părţile lui bune?
Cristian. Mai degraba sa privim reversul: tot incercand sa avem grija de altii neglijam propria noastra desavarsire. Asta am vrut sa spun :)
Nu e o pledoarie pentru egoism.
servus...
nu egoismul e soluţia desavîrşirii noastre...
toate cele bune!
Flavius. Bun venit. Cred ca ai dreptate. :)
Degeaba...daca aluatul din care suntem construiti nu-i pentru a fi egoisti, oricat ne-am casni a fi nu vom reusi sa fim, pentru ca tocmai asta-i frumusetea chipului sufletului nostru, a da palme egoistului prin ceea ce suntem. Duminica placuta!
p.s.
Ai rog pe egoisti sa nu ma ierte, pentru ca isi merita palma virtuala...
Paul. Spunea bine Flavius, nu egoismul e solutia desavarsirii noastre.
Insa trebuie sa fim atenti cat din timpul nostru daruim si mai ales cui.
Si tie o duminica frumoasa, Paul.
Bine te-am regăsit, draga mea dragă!
OOOOOOOOOOO, vorbim astăzi în cub despre EGOISM...
Am simţit pe pielea mea de suficiente ori cum stă treaba cu egoismul.
Uităm să avem grijă de propria persoană încercând să-i ajutăm pe alţii, iar acei alţii de cei mai multe ori ne închid uşs în nas când nu mai au nevoie de noi.
Poveste lungă...
Bine te-am regăsit, draga mea prietenă!
Geanina. Bine ai revenit.
Usi in nas? Cunoastem. Dar nu asta ar fi cea mai mare problema, ci cat pierdem din timpul pe care l-am putea darui celor dragi...
Pentru asta ma urasc uneori, ca nu am invatat sa fiu atat de egoista... dar ma gandesc, oare cand ma voi uita inapoi, bucuria va fi mai mare cand ma voi vedea pe mine sau cand voi vedea zambetele altora? e un paradox cu care ma confrunt inca, dar fac pana atunci ce imi dicteaza inima in acele momente.
O zi de toamna minunata!
AncKhiy. Zambetele acelea se sterg repede.
Raman anii tai care s-au dus si gandul ca puteai face mai mult pentru tine.
Dar poate ca sunt eu prea carcotasa.
Carcotasa in nici un caz, poate realista? Habar nu am... e inca un mister pentru mine. Cert e ca inainte de toate, noi si viata noastra sunt cele care conteaza.
AncKhiy. O, da. Si abia apoi ceilalti. :)
Trimiteți un comentariu