joi, 20 august 2009

De ce



Zbateri mari pentru mici satisfactii.
Cautari, inceputuri,
lectii platite uneori scump.
Viata e o suma de bilanturi
incomplete, provizorii si atat de subiective.
De cate ori ne propunem sa schimbam ceva
atingem, involuntar,
alte planuri, aflate in echilibru.
Si astfel, in loc sa aducem linistea
acolo unde era haos,
stricam echilibrul dincolo,
unde lucrurile erau puse in ordine.
Poate ca marile revelatii le avem in clipe firesti,
cand nimic special nu se intampla.
Doar ochii nostri launtrici tresar
si sufletul nostru intelege, dintr-o data,
de ce.

24 de comentarii:

LOLITA spunea...

Si eu prefer din aceasta viata revelatia momentului, descoperirea treptata a oamenilor cu tot ce au ei mai frumos, dezvaluirea lumii prin miracolul intamplarii si toate prilejurile de uluitoare surprize din univers. Poate sufar de ceva incurabil dar asa simt... Ma regasesc in cuburile tale! Multumesc pentru oaza de liniste pe care mi-o oferi!

Ana spunea...

Adevărul este că cele mai multe răspunsuri aferente "de ce"-urilor întrebate de noi sau de alţii nu pot fi îmbrăcate în cuvinte. Dar momentele în care ştim - doar pentru noi - cum stau lucrurile ne bucură chiar şi în faţa unor decepţii. Refac echilibrul. Mulţumim că ne întorci privirile către noi :*

Angela Ribus spunea...

Lolita. Daca suferim de ceva incurabil, acel ceva are sigur legatura cu dragostea de viata.
Ma bucur ca te regasesti aici.

Angela Ribus spunea...

Ana. Si eu iti multumesc ca ma ajuti sa mai cred in prietenie.

A fost frumos aseara.

Geanina Codita spunea...

Cubul acesta ne îndeamnă să reflectăm îndelung la marile revelaţii care se produc, aşa cu spui şi tu, în clipele fireşti.

Mi s-a întâmplat , mi se întâmplă şi sigur mi se va întâmpla să cunosc astfel de revelaţii de-a lungul vieţii.

Accept totul şi aleg.

Pupici geaninoşi peste normă, draga mea!

Angela Ribus spunea...

Geanina. Imi place cum spui: accept totul si aleg.

Primesc cu drag pupicii aceia. :))

Geanina Codita spunea...

Ca să nu rămâi cu 0 în cont am revenit cu un nou transport de pupici geaninoşi şi îmbrăţisări.


Să ai o seară de mare frumuseţe, draga mea!

Angela Ribus spunea...

Geanina. Multumesc mult. Asemenea.
A ajuns transportul :)

Paul spunea...

Zilele si noptile nu pot fi surori, prin urmare "de ce-ul" ne pandeste calea, astazi cladim...maine daramam, urmeaza zile de zbucium si intrebari dupa care renastem odata cu rasaritul soarelui lasand ca apusul sa ne aduca un strop de iubire, iubire ce poate sa ne aduca fericire dar si zbucium. Cred ca orice clipa de fericire isi are pretul ei, moneda de plata difera, suferinta...de ce-ul vietii noastre!

Lisandru Cristian spunea...

"Viata e o suma de bilanturi
incomplete, provizorii si atat de subiective.
De cate ori ne propunem sa schimbam ceva
atingem, involuntar,
alte planuri, aflate in echilibru" - declanşând o reacţie în lanţ, de fiecare dată... O noapte liniştită îţi doresc, Angela...

Angela Ribus spunea...

Paul. Cu siguranta orice clipa de fericire isi are pretul ei, dar si orice suferinta isi are compensarea. Tot in viata asta...

Angela Ribus spunea...

Cristian. Multumesc.
Bine ai revenit!

Leo spunea...

Pare ca nu are niciun sens cateodata existenta noastra marunta. Alteori, parca suntem zei nemuritori, care au un scop maret de indeplinit.
Marea noastra victorie asupra nimicniciei noastre e sa descoperim minunile mici din jurul nostru.
:)

Angela Ribus spunea...

Leo. Daaa. Ce frumos ai spus. Mi-a placut.

AncKhiy spunea...

De ce?...
pentru ca...
pur si simplu, intr-o clipa!
Foarte frumos asternute cuvintele...

Angela Ribus spunea...

AncKhiy. Mi-ai amintit doua versuri superbe apartinandu-i Elisabetei Isanos:

"As vrea sa ma intrebi: de ce eu?
Si sa-ti raspund: pentru ca tu"...

Iti multumesc.

giulia_szavo spunea...

ca de obicei, revelatiile tale sunt foarte profunde. ceea ce mie îmi lipseste. ma pierd în lucrusoarele marunte de zi cu zi. da, revelatii ai ìn toate momentele.
as vrea sa pot spune ca sunt frumoase.
nu sunt negativista, dar cel mai bine ma simt singura, în general oamenii ma dezamagesc.
cu cât cunosti mai bine pe cei din jur, cu atât mai putin îti plac.
poate aceasta senzatie e reciproca.

un zàmbet si din partea mea.

LOLITA spunea...

Te invit la mine pe blog ca sa raspunzi la o leapsa poetica! :) Toate cele bune!

Evergreen spunea...

Nu cred ca am trait echilibrul total vreodata si nu cred ca voi putea sa-l traiesc intr-o impacare a sufletului.

Urasc intrebarea de ce. Pentru ca niciodata nu am un raspuns la ea.

Angela Ribus spunea...

Lolita. Multumesc frumos. O preiau cu placere. :)

Angela Ribus spunea...

Giulia. Da. Majoritatea oamenilor ne dezamagesc.
De cele mai multe ori.
Insa pentru aceia putini care merita, trebuie sa privim partea buna.

Din pacate se inmultesc cei care ne dezamagesc. Ai dreptate.

Angela Ribus spunea...

Evergreen. Echilibrul total nu stiu daca e posibil de atins. Ar trebui sa avem o viata perfecta.

In cazul de fata, "de ce" e de fapt un raspuns.

Ioan spunea...

"Viata e o suma de bilanturi
incomplete, provizorii si atat de subiective." - Ce definitie!
Si cat de adevarat. Viata este foarte complicata, pe alocuri ciudata, ieri era echilibru, azi e haos, maine nu se stie ce va mai fii. Dar este totusi ceva, care nu se ghideaza doar dupa regulile vietii: sufletul.

P.S: Imi plac "cuburile" tale. Voi mai trece pe aici. O zi frumoasa!

Angela Ribus spunea...

Ioan. Multumesc frumos. Esti binevenit oricand.