luni, 10 august 2009

Rutina



Atatea lucruri pentru care nu ne facem timp.
Atatea posibile motive de bucurie
care trec pe langa noi, fara sa ne atinga.
Mult prea obositi si adanciti in rutina
ne refuzam tocmai clipele care ne-ar aduce
puterea de a zambi.

Atatia oameni pentru care nu avem ochi.
Atatea bogatii care raman ascunse
in sufletele noastre, nedaruite.
Dezamagiti si acaparati de propriile noastre tristeti,
uitam ca mai exista surprize placute.

Poate ca, din cand in cand, cineva sau ceva
ar trebui sa ne scoata din acest maraton,
amintindu-ne ca fiecare clipa lasa in noi
doar atat cat suntem dispusi sa primim.

6 comentarii:

giulia_szavo spunea...

din cànd în când avem nevoie sa nu mai vedem nimic din ceea ce este în jurul nostru. poate tocmai pentru a scapa de rutina. poate pentru a ne acorda un ragaz numai pentru noi însine.

Angela Ribus spunea...

Giulia. Nimic din ce e rau si urat. Pentru ca un petec de cer albastru si un copac ne ajuta oricand sa ne regasim.

Ragazul pentru noi insine stim ca trebuie sa ni-l acordam, dar nu intra niciodata la capitolul prioritati...

LiaLia spunea...

Dacă ai ştii, draga mea, câţi ochi mi s-au deschis mie în ultimele câteva luni ... :) Chiar azi mă gândeam că nu îmi aduc aminte de când n-am mai trăit rutină şi de când nu m-am mai plictisit şi de când nu m-am mai foit aiurea în pat, ci am adormit buştean :)

Angela Ribus spunea...

LiaLia. Cat ma bucur. Un gest frumos atrage intotdeauna dupa sine altele. Iar sentimentul de a sti ca ai putut ajuta e intr-adevar nobil.

Bravo tie, Vulpea mea draga.

Paul spunea...

Mare pacat sa cadem in plasa ei, este a naibii de vicleana si cand realizezi ca molima ei te-a cuprins este dureros de vindecabila.
Ganduri bune spre tine si familie!

Angela Ribus spunea...

Paul. Cadem oricum in plasa ei. Important e sa ne desprindem din cand in cand...

Ganduri bune si pentru tine, Paul.