.jpg)
Sunt oameni carora, oricat de mult le-am darui,
tot simtim ca nu e de-ajuns.
Oameni carora nu le vom putea niciodata multumi
pentru schimbarea in bine pe care au produs-o in noi,
fara sa se straduiasca.
Din cand in cand, intre lucrurile marunte de fiecare zi,
ni se intampla si cate o minune.
Atunci realizam cat suntem de norocosi,
iar mai tarziu, amintindu-ne si intelegand
cum ne-am transformat,
pretuim mai bine omul si clipa in care l-am descoperit.
20 de comentarii:
Pentru mine tu esti un astfel de om.Un Om mare si bun de la care am invatat si voi mai invata atat de multe.
Sa va fie bine Om bun si Om mic!
:)
Lord D'If. Multumim, Om drag. :) Si tie sa-ti fie bine.
Simtim ca nu e deajuns ce am daruit pentru ca pretuim foarte mult aceea persoana si ne asiguram ca o sa primeasca totul sa fie multumita.
Adrian. Asa-i. Important e sa simta recunostinta noastra.
Acum simt ca am fost inteles :)
A. :)
Sunt oameni care ne inspira in fiecare clipa, da.., cum se poate uita..., se traieste doar mereu, mereu!
:)
Amrita. Chiar suntem norocosi...
sunt oameni carora ori cat de mult le-ai darui, tot nu va fi niciodata indeajuns!
Nu-i inteleg!
Orianda. Inseamna ca acei oameni asteapta altceva.
Poate de la altcineva. Nu-ti mai bate capul.
Io am cîte o revelaţie de genul ăsta cînd o privesc pe maică-mea...
:)
Evergreen. :) ...Si tu? :)
Oamenii ăştia de care spui nu-şi doresc răsplată. Ei şi-ar dori ca noi să putem face un gest asemănător pentru altcineva.
Ana. Adevarat. Poate ca asta e cea mai importanta lectie pe care ne-o dau, de fapt.
Ce pe sufletul meu ai scris!!! Ce mă bucur să te regăsesc (scuze de absenţă, nu e vioios-motivată decât de scurtul concediu, în rest prea multă muncă)! Câte lecţii senzaşionale, adevărate miracole învăţ zilele astea! Chiar mâine am un examen dur emoţional.
LiaLia. Bine ne-am regasit, Vulpea mea preferata.
Eu te citesc mereu. Am si fost in concediu, cu gandul, datorita tie. :)
Bafta maxima la examenul acela!
Te astept cu vesti bune.
Nu ştiu de ce, imediat după ce am citit postarea, m-am gîndit la solidele platonice.
În fine, ai spus un mare adevăr, demn de un cub. Există o legătură subtilă între noi, acei oameni şi acele clipe. Totul îmi pare bine organizat, astfel încât fiecare îşi îndeplineşte rolul cuvenit.
Ar mai fi multe de spus... căci, în fond, e vorba despre un cub.
Numai bine.
Andrei S. Bun venit.
Asa-i, fiecare isi indeplineste rolul cuvenit, la momentul sau.
Te voi citi cu placere. :)
Esti in blogroll-ul meu!
Su. Multumesc. Imediat te trec si eu la mine, ca uitasem. M-a furat peisajul - adica felul cum scrii. :)
Trimiteți un comentariu