sâmbătă, 31 octombrie 2009

Ramas bun



Nu stim maine de la cine va trebui
sa ne luam ramas bun.
Intotdeauna dureros, intotdeauna nedrept.
Nu stim cate despartiri pot sa incapa
in sufletul unui om.
Dar stim ca fiecare plecare lasa un gol.
Care nu poate fi acoperit cu nimic.
Oamenii trebuie pretuiti astazi.
Trebuie cautati, ascultati, intelesi si iubiti.
Astazi. Pentru ca maine nu stim ce va fi.
Nu plecam in ordinea in care am venit.
De cele mai multe ori, despartirea vine
inainte sa reusim sa punem totul in ordine.
Fara sa avem de ales.

36 de comentarii:

John Constantine spunea...

inteleg ca vb despre moarte, dar mi-ai amintit de un vers dintr-o melodie care-mi place "Understand that friends come and go, but for the precious few you should hold on."

lavinia ştefan spunea...

Tu ai spus totul, Angela - si ai facut-o atit de frumos, ca m-ai induiosat. In viata de zi cu zi, am o vorba, o spun cu haz, cind ma supara cineva drag, care tine la glume de-astea: "frina, ca ne prapadim! poarta-te frumos acuma, cit sint prin preajma, cit dau din labutze pe-aici, pe pamint, nu inghesui toata pretuirea in coliva si in colaci, dupe', ca nu ma mai intereseaza".
Fac eu haz, dar de fapt ma doare al naibii ca devenim mai buni, mai valorosi, mai destepti si mai talentati doar cind murim... pina atunci parca ii tine ceva pe toti sa vada toate astea.
Un weekend dulce si frumos sa ai, draga mea, fara dureri, despartiri, nedreptati sau alegeri imposibile :) Sa-ti fie bine, bine de tot! :)

Raluca spunea...

Daca imi amintesc bine, ai scris acest cub dupa ce Mihai Mihail a plecat dintre noi.... Astazi si nu in alta zi, trebuie sa ii pretuim pe cei dragi! Cat adevar se ascunde dupa aceste cuvinte. Unii pierd curajul de a-i pretui pe ce cei care merita. Te citesc, ma gandesc la tine cu drag si sper sa ai zile senine...

Mariana spunea...

Acum 7 ani mă despărţeam de tata...
Anul trecut, când dorul a atins dimnesiuni cosmice, scriam amintiri dragi ( eu sunt Doiniţa )...
,,De atunci încoace, Doiniţa trăieşte acut dorul de tatăl ei, mai ales de Crăciun, când împodobeşte bradul...Ascultă versuri de colind ,,Împodobeşte bradul, tată...”...plânge...şi îşi vede mai departe de steluţele de turtă dulce....şi iar plânge de dor, dar şi de remuşcare că nu i-a oferit îmbrăţişarea ei...Timiditatea a oprit-o....şi a oprit-o de la multe în viaţă....Acum învaţă să facă repede ce are de făcut pentru a alina pe cei din jur....în memoria tatălui şi de dragul Tatălui, un tată minunat şi un Tată Dumnezeu!"

Da, Angela! Acum, azi e timpul iubirii...Mâine poate fi timpul dorului...
Te îmbrăţişez cu drag!

giuliaszavo spunea...

ai spus tot ce trebuia sa spui.
simplu si emotionant.

Rontziki spunea...

Trist, dar adevărat ce spui tu...
Subscriu la cele spuse de Lavinia Ştefan mai sus...câtă dreptate ai!

calatorprinlume spunea...

Foarte frumos spus, si cat adevar, pentru mine, se afla aici. Aceasta este credinta mea, respectul si aprecierea sa le aratam atata timp cat avem cui, dupa aceea ne ramane doar remuscarea, sau impacarea. Depinde de ceea ce am aratat.

Denisa

Şu spunea...

Despărţirile lasă un adânc parfum pe care îl vom simţi toată viaţa...

Angela Ribus spunea...

John. "Work hard to bridge the gaps in geography and lifestyle, because the older you get, the more you need the people who knew you when you were young".
Am mai invatat ceva de la tine si de la Mary Schmich.
Multumesc. :)

Angela Ribus spunea...

Lav. Ce mult ma bucur ca mi-ai scris!

Da, imi place ceea ce le spui celor dragi. Ai un umor aparte. Te citesc mereu, sa stii.

Multumesc mult pentru urari. Tie sa-ti mearga bine in fiecare zi, ca meriti. Esti asa tonica... ferice ce cei ce te au in preajma si te vad dand din labute :))

Angela Ribus spunea...

Raluca. Curajul, ca si speranta, nu trebuie sa le pierdem niciodata.

Cubul e pentru toti cei care au plecat, pentru toti cei care pleaca. Azi m-am gandit la tatal lui Cristian Lisandru si la mama lui Leo.

Mi-e bine. Te pup.

Angela Ribus spunea...

Mariana. Te imbratisez si eu.
Imi pare rau ca a trebuit sa suferi.

Azi e timpul iubirii, frumos ai spus. :)

Angela Ribus spunea...

Giulia. Am visat ca ai venit in Galati si ne-am cunoscut. Eram asa bucuroasa.
Te simt aproape. Si asta conteaza pentru mine.

Sa-ti fie bine.

Angela Ribus spunea...

Rontziki. Raman la ideea ca viata e facuta din prea multe despartiri. Si oricat i-am iubi pe cei dragi, si oricat le-am arata-o, parca tot nu e de-ajuns.

Angela Ribus spunea...

Denisa. Bine ai venit in Cub!

Cred ca e greu de mers mai departe cu remuscari.
Sunt o povara grea pentru suflet, care macina.

Angela Ribus spunea...

Su. Da, sunt parfumuri care nu se sterg niciodata.

Petru spunea...

Foarte sensibil articolul. Toti suntem supusi despartirii, mai devreme sau mai tarziu. Dar imprejurarile in care se produce fac diferenta. Omul e un specimen din care nu lipseste mandria sau vanitatea, adevarati gardieni la portile bunatatii si a bunei intelegeri dintre oameni.

Angela Ribus spunea...

Petru. Bun venit!
Imprejurarile fac diferenta, asa-i.

Imi place blogul tau. :)

Diana Alzner spunea...

De multe ori facem anumite lucruri, anumite gesturi fără să ştim că este pentru ultima oară...
Ultima oară când am vorbit unei anume persoane, ultima oară când am mers într-un loc drag.
Dacă am şti dinainte!
"Munceşte şi fii harnic ca şi cum ar trebui să trăieşti o mie de ani; fii bun şi iubitor ca şi cum vei muri mâine..."

Angela Ribus spunea...

Diana. Daca am sti dinainte.... intr-adevar.
Dar cred ca ar fi si mai dureros.
Mi s-a intamplat sa SIMT ca vad anumiti oameni pentru ultima oara. Si m-a cutremurat cand s-a adeverit, la scurt timp.

E fain citatul acela.

Ileana spunea...

M-ai nimerit la fix cu randurile astea, si mi-au prins foarte bine.
De cate ori nu suntem tentati sa amplificam supararea pe cineva apropiat, sa lasam orgoliile sa devasteze regiuni intregi din noi!...
Aseara, cand am citit, a fost exact ce-mi trebuia ca sa imi amintesc (a cata oara) ca iubirea trebuie sa ramana mereu in picioare, constienta.

Angela Ribus spunea...

Ileana. Am sa-ti spun cliseul acela cu "nimic nu e intamplator". Chiar nu e. :)

Paul spunea...

Ce frumos si placut completeaza prietenii tai cubul tau, ce cuvinte alese si intelepte deslusesc in ceea ce gandesc si ma bucur pentru ca astazi mi-am permis sa intru aici la tine, asta pentru ca te pretuiesc pe tine si ei, pentru ca ma gandeam ca maine poate sa nu mai fie si atunci de ce sa nu gust putin din placerea de a revedea lucruri si stari de fapt ce-mi dau o stare de bine.
Ganduri de bine spre voi, insotite de o duminica placuta!

Lisandru Cristian spunea...

"Nu plecam in ordinea in care am venit.
De cele mai multe ori, despartirea vine
inainte sa reusim sa punem totul in ordine" - din păcate, aşa este...

Angela Ribus spunea...

Paul. Esti binevenit oricand.
Maine va mai fi, iti promit! :)
Ma bucur ca citesti cu placere comentariile.

Si de aici ganduri bune.

Angela Ribus spunea...

Cristian Lisandru. Imi pare rau ca e asa...

Evergreen spunea...

e foarte nasol ca nu avem de ales.

Angela Ribus spunea...

Evergreen. Tu stii bine, din pacate.

N-a spus nimeni ca viata e dreapta.

Paul spunea...

Mai facut sa zambesc, asigurarea ta mi-a dat o stare de bine si mi s-a confirmat in aceasta dimineata. Zambesc si acum...:)
Sa avem o saptamana linistita si cu impliniri placute sufletului!
Multumesc!

Sergiu spunea...

Angela: de aceea cat timp traim trebuie sa ne purtam frumoas cu cei din jur si sa lasam o lume mai buna in urma; si atunci nimic nu ne va surprinde.

Angela Ribus spunea...

Paul. Ma bucur. Un zambet de dimineata face mult... :)

Sa-ti mearga bine.

Angela Ribus spunea...

Sergiu. Nu te cunosc decat din fotografii, dar sunt convinsa ca esti un om care stie sa-i pretuiasca pe ceilalti si, in egala masura, stie sa pretuiasca viata.

Si uite asa ti-am spus de luni dimineata ce-mi place cel mai mult la tine. :)

mariperijoc spunea...

Cuburile tale sunt intotdeauna frumoase si pline de adevar...
De ce ? Pentru ca atat cat sunt langa noi,ne preocupa cu totul altceva...de fiecare data gasim atatea lucruri de facut,uitand ca suntem muritori,sau poate ne gandim ca mai avem timp...Intotdeauna ne dam seama prea tarziu,cand nu mai putem face mai nimic...
Dureros,dar adevarat...
Te imbratisez Angela si pretuiesc fiecare cuvant si dincolo de cuvinte ...pe tine

Angela Ribus spunea...

Mari. Iti multumesc mult.
Si eu te imbratisez si ma gandesc de multe ori la tine.

Roxana spunea...

Da, nu plecam in ordinea in care am venit, dar asta face lucrurile cu atat mai frumoase! Chiar daca, pierzand pe cineva drag, durerea insoteste si ea, de fiecare data, aceasta frumusete.
Incercand sa fim permanent constienti si constienti fiind ca nu stim cand ne vine randul, nu putem trai altfel decat in prezent. Iar traind in "aici si acum", putem pretui, asculta, intelege si iubi cu adevarat. Astfel ca in clipa despartirii sa n-avem remuscari ca n-am facut "cat trebuia", ca n-am fost langa ei atat cat ne-am fi dorit...
Si poate ca traind constient, ajungem sa ne pretuim, sa ne intelegem si sa ne acceptam si pe noi. Iar astfel, chiar despartirea de noi insine sa nu mai fie o lupta, o remuscare, un regret ca "n-am reusit sa punem totul in ordine"...

Tare frumos cubul tau, Angela!

Angela Ribus spunea...

Roxana. Interesant rationamentul tau.
Esti mai optimista decat mine. :)

Ma bucur ca ti-a placut cubul.