joi, 8 octombrie 2009
Dand buzna
Unii oameni dau buzna in viata noastra, ca o nenorocire.
Altii sunt atat de discreti, incat
de multe ori nu-i vedem si nu-i auzim. Doar stim ca exista.
Influenta primilor e rareori pozitiva.
De ei e plin pamantul: sunt cei care
stiu foarte bine ce vor si ce e bine pentru ei.
Ceilalti dau normalitate vietii noastre.
Si chiar daca nu vin sa ne traga de maneca,
ori sa ne spuna: “Vezi, sunt aici, langa tine!”,
prezenta lor este de fapt ceea ce ne da siguranta.
Ca si intamplarile, oamenii ne influenteaza uneori decisiv,
alteori deloc, de cele mai multe ori insesizabil.
Nu intotdeauna marile schimbari vin din situatiile limita
ori de la persoanele langa care traim zi de zi.
Fiecare dam uneori buzna in viata cuiva.
Iar in rest traim discret, inconjurati de atatia oameni
despre care stim atat de putin.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
15 comentarii:
asa e viata facuta! Cu unii ce dau buzna - si bine fac uenori, si altii care stau cuminti in banca lor - tot pentru binele nostru!
Imi iubesc viata si implicit personajele din ea!
O postare frumoasa!
Orianda. Ii prefer pe cei care stau in banca lor.
De fapt, cubul ii este dedicat unui astfel de om.
mie-mi place sa dau busna si sa rad si sa binedispun. nu stiu ce-i ala sa-ti urmaresti interesul intr-o prietenie, de fapt abia acum invat termenul
:*
Evergreen. :)
Imi place cand dai buzna printre cuburi.
Cat despre interes, cu sau fara fes,
(chiar asa, ce interes o fi purtat vreodata fes?...)
au altii grija sa ne invete.
Ai uitat sa spui ca unii dau buzna in viata noastra si nu se mai lasa dusi niciodata... spre asta tind si eu... sa dea cineva buzna in viata mea si sa ma faca sa zambesc ca a indraznit sa ajunga cu bocancii in sufletul meu... despre postare nu am cuvinte... sublima ca de obicei
p.s. mi-e dor de tine
Carpe Diem. Cipiiii, ce bine-mi pare ca esti aici!
Cinevaul acela va veni, nu-ti face griji, dar trebuie sa se implineasca timpul. Oricum, bocancii aceia trebuie sa fie curati si... moi, sa nu doara pe unde trec.
Hai ca-ti scriu intr-o zi, am ramas datoare.
Sa-ti fie bine, suflete, acolo, departe.
imi place cubul,nu cred ca cei care dau buzna in viata noastra au efect negativ daca nu noi i lasam sa faca asta,si cu cat viata noastra e mai simpla cu atat mai putin sunt cei care dau buzna,imi place complexitatea simplitatii,si credema nu am reusit sa-i dau de capat.
Carol. Bun venit.
Imi place cum spui - complexitatea simplitatii, interesanta abordarea.
Pai... cand ajungem sa-i dam de capat suntem deja la capat. :))
Cum ar fi oare să nu dea buzna, să nu dăm buzna? Mult mai plictisitor, cred.
Calin. Si monoton...
În fapt toţi dăm buzna, inevitabil, într-un fel sau altul, în viaţa cuiva. Astfel se construieşte o imensă pînză de păianjen, numită viaţă.
Un singur lucru aş adăuga... nu există oameni care dau buzna în viaţa noastră ca o nenorocire. Astfel de evenimente sunt astfel etichetate, deoarece nu înţelegem motivul exact pentru care ele apar. De cele mai multe ori, în urma unei introspecţii riguroase, vom afla, în mod surprinzător, că acţiunea lor este perfect justificabilă... dar din alte considerente pe care, de obicei, nu le luăm în considerare.
Pînză de păianjen ţesută de viaţă nu are găuri în ea...
Numai bine.
Andrei. Poate ca nu ai avut pana acum de-a face cu oameni-nenorocire in viata ta.
Iti doresc nici sa nu ai. :)
Haha... oare cine nu a avut de-a face cu oameni-nenorocire? Deşi nu îmi place terminologia aceasta. Săracii de ei... tot oameni sunt.
Depinde din ce unghi al cubului îi priveşti.
Numai bine.
Andrei S. Oricum, actiunea lor nu mi se pare deloc justificabila.
Asa ca prefer sa le dau "eject". :)
Uneori dam buzna si in propria viata sau poate suntem prea discreti in viata noastra :-)
Trimiteți un comentariu