Cum e sa strigi cu gura inchisa...
Cuvintele se lovesc de cer.
Acolo, dau de gustul amar
al ultimei deziluzii
si se intorc spre launtrul
din care tocmai credeau
ca vor putea fi eliberate.
E mult prea greu
sa strigi cu gura inchisa.
De-aceea, poate,
nu rezistam tentatiei
de a spune
atunci cand ne doare.
8 comentarii:
Mai bine sa nu rezistam, asa vor stii si ceilalti, de unde sa ne ia!
Si stand prea mult inchise, strigaturile mucegaiesc si isi pierd valoarea... cu cat mai proaspete, cu atat mai bine!
Uneori, strigătul se citeste pe chip. Căci si mutii strigă, nu-i asa?
Anckhiy. Strigat proaspat... da, interesant cum pui problema. Adevarul e ca trebuie eliberate, altfel dau dureri interioare mult mai mari.
Calin. Intr-adevar, strigatul se citeste pe chip.
Dar cine mai are timp sa priveasca si, mai ales, sa-i pese?
e 1 iunie! e vara! vine vacanta...
iti doresc o vara roasa de vise care sa'ti daruiasca zambete... o vara imbatata de ploi calde si linistite care sa'ti ofere mangaiere :)
La multi ani copilului care nu a incetat sa'si plimbe mainile pe corzile sufletului tau!
Valentina. Multumesc, asemenea!
Mi-a fost dor de tine si de entuziasmul tau molipsitor.
Angela
astazi este ziua copilului , trebuie sa fim copii, fara ganduri cenusii. Zi grea am avut , dar frumoasa. Vreau un cub cu optimism, asa cum m-ai obisnuit, un cub al sufletului nostru care nu se prea incadreaza in standardele zilelor de astazi, dar tot e bine ca nu sunt suflete singure. Pentru minunea ta strumfi si la multi ani pentru sufletul tau de copil.
Geanina. Multumesc. Voi cauta o stare de spirit mai optimista, nu raman asa... :)
Trimiteți un comentariu