miercuri, 25 februarie 2009

Atat cat ti se cuvine


Incercand sa iti dai singur raspunsuri.
Sa judeci normal intr-o lume despre care stii 
atat cat ti se cuvine. 
Atat cat ai avut curajul sa cauti. Sa afli.
Daca te dor urechile, te refugiezi in linistea din tine. 
Fara sa te ascunzi. Atat cat sa ti se faca dor. De sunete.
Daca obosesti, e suficient sa stii 
ca sunt altii cu adevarat tristi si resemnati, 
pentru a descoperi ca inca mai ai resurse. 
Ca poti trece si peste asta. 
Si ca nici macar nu este atat de greu cum ai fi crezut.
Daca simti ca prea multe si prea grele s-au adunat, 
nu trebuie nici macar sa te straduiesti sa uiti.
Oricum, cu timpul uiti.

Important e sa ai intotdeauna ceva de iubit. 
Pentru a-ti aminti, in fiecare clipa, ca merita.

2 comentarii:

Unknown spunea...

ce faci cand cunosti raspunsurile deja, esti o fiinta rationala, dar sentimentele te fac vulnerabil... stii ca va trece timpul si intesitatea durerii de a accepta situatii care nu pot fi schimbate se va atenua...dar pana trece "acel" (nu se stie cat)timp cum induri? lectiile de parapanta or fi bune? ha, ha, tu ce parere ai?

Angela Ribus spunea...

Hm. O fiinta rationala nu ia lectii de parapanta. :)
Dar... ce stiu eu?

Timpul vindeca ceea ce noi ii dam voie sa vindece.