Uneltele

Sunt lucruri care fac parte din viata noastra
si pe care ne-am obişnuit sa le folosim ca pe niste unelte.
Cand ne atingem scopul, suntem multumiti de noi insine
ca si cum ar fi doar meritul nostru pentru orice reusita.
Uitam de tot ceea ce ne-a fost de folos si ramane doar
mandria de a fi putut implini ce ne-am propus.
“Uneltele” ne asteapta tacute, iar data viitoare
cand avem nevoie de ele le gasim tot acolo.
Nu se revolta, nu ne reproseaza si nu ne bat la cap,
doar uneori, atunci cand obosesc, se strica.
De cele mai multe ori din vina noastra.
De obicei, ajungem sa le pretuim cand e prea tarziu
si numai prin prisma faptului
ca nu ne mai putem duce la bun sfarsit ceea ce ne-am propus.

(Calculatorului meu, care azi a refuzat sa mai scrie cuburi).