luni, 29 iunie 2009
Increderea
Uneori ne inhiba anumiti oameni
doar pentru ca ii vedem asa cum nu sunt.
Uneori ne minimalizam capacitatea de a face
lucruri care de fapt ne-ar fi la indemana.
Increderea in sine trebuie luata
in doze mici, dar sigure.
Din cand in cand avem nevoie de confirmari.
Fiecare reusita aduce dorinta de mai mult.
Si, implicit, puterea.
Limitele fiecaruia sunt flexibile in masura in care
ne putem dovedi acest lucru.
E inutil sa ne mintim.
Iar sa ne generam singuri inhibitii si pseudo-obstacole
e o dovada de lipsa de maturitate.
Intelegem mai tarziu lucruri care
ne-ar fi putut folosi in trecut.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
22 de comentarii:
Poate uneori este prea tarziu pentru toate, dar asta prea putin conteaza acum. Din tot sufletul, La multi ani! O imbratisare si un gand bun...
Raluca. Multumesc mult. Si nu, nu cred ca e prea tarziu pentru toate. Te asteapta drum lung inante... :)
Doamne cata dreptate ai! parca mi-ai fi citit gindurile! :) continua cum ai inceput, ca ai inceput bine! :)
Dar cat e de bine cand le intelegem! Fie ca e prea tarziu pentru anumite lucruri sau nu, ne vor ajuta mai departe.
Cat de frumoase sunt primele 2 versuri: Uneori ne inhiba anumiti oameni/doar pentru ca ii vedem asa cum nu sunt. Imi vin in minte zeci de replici si de ganduri, exemple din viata mea... asa este!
Si cand te gandesti ca intr-adevar, toate pleaca de la incredere; increderea de sine, increderea in celalalt, increderea celuilalt in el insusi... toate ne influenteaza si ne ajuta sa intelegem si sa descoperim viata prin prisma fiecaruia, pana la urma!
Cristina. N-ai tu de unde sa stii cand am inceput.
Si, in particular, ma dau in vant dupa cei cu profilul nedisponibil.
AncKhiy. Asa-i ca azi ne-am luat doza de incredere? :)
ironic... vorbeai de incredere...
as pune un link de blog, dar cum el nu exista nu am ce sa pun. te-am laudat pt cub, si primesc un baf peste fata. un mare merci pt trezirea la realitate. ai dreptate si tu, intr-adevar cateodata am nevoie de acest baf.
Cristina. Nu ti-am dat nimic peste fata.
Nu de laude am nevoie, ci de oameni care sa inteleaga ce scriu. Daca ai inteles, e ok.
Pentru a avea incredere am nevoie macar de sentimentul ca celalalt nu se ascunde.
Uf!
Claaaar... o doza de care aveam mult nevoie, mai ales acum ca e vacanta si nu mai interactionez fizic cu prea multa lume!
Sunt dependenta de oameni, de povesti, de viata!
Azi m-am incarcat mult si iti multumesc!
;)
AncKhiy. Dependenta de oameni... se diminueaza, cu timpul.
Nu stiu daca e bine sau rau,
Ma bucur ca ti-am putut fi de folos.
Am sa-ti raspund si la celelalte comentarii. :))
Am încredere în mine şi în ceea ce fac fiindcă orice voi face ştiu că va avea finalitate, sunt sigură de asta.
Geanina. E bine ca poti fi mereu asa, draga mea.
Cu ceva timp in urma am descoperit pe net niste randuri care mi-au placut in mod deosebit. Erau scrise de tine si se intitulau "Cuburi de aer". Le-am copiat intr-un folder cu scriituri dragi mie si din cand in cand le recitesc.
"De ce obosim, uneori? Pentru ca uitam drumul spre noi, spre cubul de aer al fiecaruia, prin care supravietuim cu inceputul si sfarsitul fiecarui vis." ( e doar un pic din ce era scris acolo)
Rasfoind comentariile din blogul Geaninei, am gasit blogul tau si... mi-a placut ce am citit.
Incredere... cred ca INCREDEREA vine din IUBIRE...
Aditeea. Bine ne=am gasit. De fapt, eram atat de aproape una de alta! :)
Acela e un fragment din primul meu cub.
Te astept cu drag aici, de fiecare data.
Da, se diminueaza in timp dependenta de oameni, prima data am simtit lucrul acesta acum 3 ani; din pacate, se diminueaza din lipsa disponibilitatii timpului, din lipsa reorientarilor, etc. Si tot in timp, ne reobisnuim cu noi, cu noul, cu lipsa celorlalti sau cu prezenta lor diminuata fata de ceea ce a fost candva, pentru ca in fond, acceptarea situatiei reale e cea mai buna solutie in cazurile astea!
Oricum, scapam de o dependenta, dam de alta :-) si tot asa... eu cel putin ma atasez greu de oameni, dar daca ajung sa imi fie dragi si sa avem multe de spus unul altuia, atunci mi-e greu sa scap de dependenta asta...
eeee, cu timpul toate, dar sigur!
Hai ca m-am lungit,
o zi frumoasa!
AncKhiy. Eu eram atat de obisnuita cu oamenii.
Acum imi dedic tot timpul unui omulet. :)
Si nu-mi lipsesc ceilalti...
Un gand bun pentru tine.
Multumesc, acelasi gand bun si din partea mea; pentru tine si pentru 'omulet-ul' pretios!
:-*
Nici nu stii cata dreptate ai caci intr-adevar din cand in cand avem nevoie de confirmari si ca intelegem mai tarziu lucruri care ne-ar fi putut folosi in trecut si le-am trecut pur si simplu cu vederea.
AncKhiy. Gandul tau bun a ajuns la destinatie. Multumim :))
Elena M. Ce bine ne-ar fi prins sa le stim atunci si nu mai tarziu... Am fi gresit mai putin.
Este un subiect ce inca ma doare, initial n-am vrut sa intru, chiar am fugit de el precum un las ce stie ca va fi biciuit de adevarul cel contine, apoi mi-am spus ca nu sunt omul ce fuge de adevar pentru ca am crescut alaturi de el si mi-a fost cale de urmat in viata, l-am imbratisat ca pe ceva sfant si drag sufletului meu, insa, increderea, mi-a fost rapita de viata, tocmai de ea, ce mi-a fost daruita s-o traiesc frumos, in armonie deplina. Ieri mi-a fost daruit zambet si prietenie, astazi, mi-ai aratat partea dorsala si maine sunt sigur ca te faci ca nu m-ai vazut in asta lume si pentru ce? Pentru ca astazi, nu mai sunt ce-am fost ieri si pentru ca maine nu mai sunt ce-am fost astazi.
Paul. Cu totii ne pierdem o buna parte din incredere.
Dar cu siguranta mai exista cineva care sa o merite pe cea care mai ramane...
Trimiteți un comentariu