Oameni care vin in viata noastra.
Firesc, atunci cand e timpul.
Gresim asteptand de la ei
mai mult decat ar trebui.
Oameni care pleaca.
Luand cu ei
toate promisiunile nefacute,
toate intamplarile si lucrurile
carora nu le-a mai venit timpul.
Suntem, pe rand, în postura
celui care vine si a celui care pleaca
din viata cuiva.
Nimic nu se opreste
si nu ramane cum a fost.
Oricat am vrea sa-i oprim
pe cei care pleaca,
oricat am incerca sa-i chemam
pe cei care nu mai vin...
26 de comentarii:
A nu te mai putea indragosti niciodata e acelasi lucru cu a incerca sa chemi in viata ta pe cei care nu mai vin.Nu mai vin pentru ca asa ai ales tu...Ai ales odata pe cineva !Te-ai indragostit odata de cineva...Azi, focul pasiunii s-a potolit si a devenit salciu,aproape insuportabi...Dar atunci...Atunci era natang sa te gandesti ca marea iubire in care te legeni dulce va rugini ca un fier vechi odata si-odata...Asa ca azi te gandesti sfarsit ca niciodata nu te vei mai putea indragosti,asa,ca la 17,22 sau 40 ani.La 40 ani poti fi un indragostit mai autentic decat oricand,cand stii ca e pentru ultima data.Si cu toate astea,s-a zis !!Viata si cutumele au hotarat ca iubirea romantica si prostiile nu cadreaza cu statutul tau de om serios.De aceea,numai in taina plangi in sinea ta si spui ca zadarnic mai incerci sa chemi in viata ta pe cei care nu mai vin...
Romantic World. Poate nu ai inteles de ce ti-am respins ultimele comentarii. Pentru ca sunt mai lungi decat cuburile.
Daca ai atat de multe de spus, de ce nu le scrii pe blogul tau?
Si nu, nu cred ca la 40 de ani iubesti pentru ultima data.
intr-adevar, nu-i putem impiedica pe cei ce pleaca!
Chiar daca doare!
E alegerea lor!
Ar trebui sa ne bucuram pentru ei! Se duc acasa! La Tatal ceresc!
Dar suferinta e mare! Si suntem egoisti din fire! Iata motivul pentru care nu acceptam plecarea lor!
Ne ferim de singuratate! Si plangem!
Dar ii iubim! Si ne e dor de ei!
Eu personal, am pierdut cateva persoane importante! Am suferit! Dar ii iubesc si stiu ca le e bine!
Si e perfect asa!
Te pup
Nu stiu daca e firesc sa plece cineva ... care este rugat sa ramana ...
eu la acest capitol sunt descoperita ... nu am destule argumente sa consider 'firesc' o plecare'.
____
va pup cu drag ...
mmuuuaaaahhh.
un zambet tare frumos pt micuta Ana :-)
Orianda. Imi pare rau pentru cei pe care i-ai pierdut si pentru suferinta ta.
Elena. Oamenii pleaca atunci cand... e de plecat.
Indiferent ce credem, spunem sau simtim noi, cei care ramanem.
Ne-a fost dor de tine.
Multumim pentru pupic si pentru zambet.
Le dublam si le trimitem catre tine.
Ana zice "mama"! ;)
Oamenii care aleg sa ramana, ne iubesc cu adevarat. Cei care ne uita, nici macar nu ne-au vrut in viata lor. Plecarile firesti.... exista pentru a constientiza ca.... nimeni nu isi poate programa nimic.... numai ca viata incepe mereu.... no matter what! Ma bucur pentru Ana:) Un gand bun
nu, nu pot fi indiferenti ...la ce spunem, credem, simtim noi !!!
:-))
Mi-a fost dor si mie de vorbele / gandurile tale.
______
:-) incepe sa vorbeasca Ana !? :-)cele mai importante cuvinte deja le-a rostit 'omu' ; 'mama'
Va pup cu mare drag.
Raluca. Asa-i. Cei care, avand de ales, aleg sa ramana langa noi, ne iubesc cu adevarat.
Si de la noi ganduri bune.
Elena. Poate ca plecarea lor lasa loc in viata noastra celor care vor ramane. Nu stiu.
Ar mai fi un cuvant important. Dar e timp pentru toate. :)) Acum, parca s-a umplut casa.
Gandul meu alearga voios la tine.
Uneori, pleci atunci când ai vrea să rămâi. Pleci, dar îti rămâne gândul. Si atunci, te întorci, cu sigurantă. Explică-i asta celui părăsit! Nu poti. Pentru că, de multe ori, a fi înseamnă a fi când e nevoie.
In sfarsit ca nu sunt de acord cu tine :-)))
Angela, am sa-ti 'recunosc' un mare defect al meu :-)
nu stiu sa ma despart ... mi-e greu ... nu-mi revin ... trec ani ... si tot lipseste cel care a plecat.
Uneori prefer sa nu vina ... nu suport 'plecarile'.
Eiii ... stiu 'ar mai fi multe cuvinte importante' rabdare ... vin ele ... pe zi ce trece ... mai multe ;-)
_____
Gandul tau voios a ajuns :-)) si Doamne frumos e :-)) multumesc.
Calin. A fi inseamna a fi cand e nevoie.
Da. Cred ca dupa asta nu mai e nimic de spus. :)
Decat sa.... fim.
Elena, draga mea. Nici eu nu stiu sa ma despart fara sa doara. Pana si cuvantul asta, despartire, nu are nimic frumos in el.
Uite, Ana iti zambeste cand eu iti scriu.
Cuvantul acela e Tati, dar ramane intre noi, fetele. ;) Apoi, sigur, mai sunt atat de multe.
Angela :-))
Doamne frumoasa e ...
Cat iti multumesc ... un milion de pupici :-)
Mi-a venit o pofta sa ma joc cu EA ... ce pacat ca sunt cativa (!!! - ???) km intre noi :-(
Zambesc si o fac din inima :-))
Aveti grija de voi.
Elena. Fii linistita. Noi te asteptam atat cat va fi nevoie.
Un milion de pupici? Suntem bogateeee... :))
Cand am realizat pentru prima data cat de usor se schimba peisajul si personajele din jurul nostru, am suferit. Cu timpul, am invatat. Vin si pleaca, le pastram o amintire, fragila adesea.
Niciodata nu va mai fi la fel.
ce 'faina' esti ! multumesc ;-)
'sunteti bogate' oricum ...
stiu ca stiti ;-)
va imbratisez cu drag.
Leo. Oricat am invata, tot mai suferim, cateodata.
Nu sunt toate amintirile atat de fragile. Nici nu stiu daca e bine sau rau.
Elena. Mi-ai facut ziua frumoasa.
Angela,
mai tarziu, dar am venit.Si daca plec voi reveni.Sunt prietenul care ramane atat cat i se permite,stiu intotdeauna cand trebuie sa plec. o seara stralucitoare in cub.
Fiecare patrundem in viata cuiva, uneori cu bocancii, alteori abia atingand pamantul de frica sa nu o speriem, ca apoi, totul sa devina vis.
Interesant este ce lasam in urma noastra.
Plecarea...se poate datora si nestiintei de a aprecia valoarea sufletului ce ne lasa uneori tristi, plini de regrete.
Geanina. Stiu ca vii si asta imi place. Cat despre plecare - in cazul tau e doar ca sa te poti reintoarce.
Mi-a placut tare mult Dansand cu ploaia. :)
Paul N.K. Da, Paul, poate cel mai important e ce lasam in urma noastra. Pentru ca in definitiv asta e tot ce ramane.
Revin cu mare drag, am ce să citesc. Pentru Dansând cu ploaia responsabilitatea revine în totalitate ploii care a dat năvală peste mine ieri. Am pus mâna pe condei şi a ieşit ceea ce puteţi citi. O zi care să-ţi semene în frumuseţe.
Geanina. Iti multumesc. Gandul meu bun sa te insoteasca. Iar... ploaia sa te mai inspire. :)
Trimiteți un comentariu