.jpg)
Aproape ca nu ne dam seama cat de mult conteaza, uneori,
un zambet, un cuvant sau macar o privire din partea celorlalti.
Sunt clipe in care mai mult decat orice avem nevoie de cineva
care sa ne vada, sa stim ca prezenta noastra conteaza.
Mai sunt, apoi, momentele in care avem nevoie
sa fim ascultati - lucru mai greu decat am putea crede.
Cine are timp pentru problemele noastre,
cine isi poate lasa deoparte propriile preocupari
pentru a ne asculta?
Si apoi, cine ne intelege asa cum am avea nevoie,
cine ne accepta fara sa ne judece,
ori fara sa incerce macar sa-si dea cu parerea?
A sti sa asculti este o arta.
E un semn de pretuire fata de cel de langa tine.
Dar noi, de cate ori am fost in stare sa ascultam
asa cum le cerem altora sa faca?
23 de comentarii:
(Sper sa functioneze blogul de data asta, am mai incercat o data):
Stii cu ce se asorteaza versurile tale de azi? Cu "Prieten drag", cantecul Pompiliei Stoian (sa nu razi de mine).
Un farmec usor desuet si tocmai de aceea diafan :)
Draga mea,
stiu sa ascult si sa nu-mi dau cu parerea, care sincer nu imi place. Stiu sa intind mana atunci cand e nevoie si o fac neconditionat. Te poti baza pe mine oricand ai nevoie, nu doar atunci cand iti este bine.
To-morrow. Nu rad. E un cantec splendid. Imi place si il ascult cu drag. Ce bine ca mi-ai amintit! :)
Geanina. Conteaza sa stiu. Iti multumesc.
La asta mă pricep, la ascultat, vreau să spun. Slavă Domnului, n-am avut de prea multe ori nevoia de a fi ascultat! Mai precis, n-am simtit lipsa asta. Dar, de multe ori, am fost cel care ascultă, cel căruia i s-a spus: ce bine stii s-asculti!
Calin. Sincer? Nici nu mi te imaginam altfel... :)
E ciudat cum mi se pare ca incep sa te cunosc din ceea ce scrii. Si e frumos.
"Sunt clipe in care mai mult decat orice avem nevoie de cineva care sa ne vada,sa stim ca prezenta noastra conteaza..."...E incredibil Angela,insa acum doua zile meditam exact la aceste lucruri...ce fel de alegeri am facut in viata ? care au fost criteriile care le-au determinat?...printre altele,ma gandeam cum ar trebui sa arate barbatul pe care l-as alege...am ajuns la concluzia ca "singurul favorit" ar fi cel care m-ar face sa simt ca are nevoie de mine,ca prezenta mea CONTEAZA in viata lui,ca vrea,poate si stie cum sa primeasca tot ceea ce am eu de oferit...ca isi doreste sa primeasca TOTUL nu doar parti din mine,care i-ar satisface doar anumite nevoi..."A asculta este o arta"...si tot o arta este a stii sa daruiesti frumos si a sti sa primesti FRUMOS ceea ce ti se ofera ...
Mmary, draga mea. Barbatul acela exista. Trebuie doar sa ai rabdare si incredere si... sa stii sa il recunosti. :)
Iti doresc sa fii fericita.
Angela,eu nu il caut...ma gandeam doar care ar fi criteriile dupa care as alege acum...insa sunt casatorita...si am 4 copii,deci nu se mai pune problema sa-mi doresc pe altcineva...o seara frumoasa iti doresc...
Mmary. Formularea ta m-a indus in eroare. Ai vorbit de barbatul pe care l-ai alege.
Daca lucrurile stau asa, e cu atat mai bine. :)
Si mie imi place mult Joe Dassin. :))
Am zabovit ceva vreme pe blogul tau si m-am bucurat de muzica din playlist.
Dielda. Pai daca iti place, te mai astept. :)
Te-am ¨oficializat¨ in BLOGROLL la mine. :) O seara faina !
Angela viata ca atare , a mea a ta e o "mancare" complexa uneori fada alteori prea condimentata, conteaza sa stii sa faci fata si atunci cand "gazda"iti serveste o mancare prea prea sau foarte foarte. Sunt si clipe frumoase in viata si ce bine ar fi atunci cand le avem sa putem lua fericire la "pachet" pt perioadele proaste,sa ne tina fericirea pana data viitoare
Greu m-am hotarat sa scriu, am nevoie de aer, de zambet sau de privirea ce poposeste la poarta de parca ar intreba pe Luky daca poate intra sau nu. Fiecare cuvintel de-aici imi este hrana, initial, gandeam ca ai facut postarea numai pentru mine, apoi m-am trezit rusinat, aducandu-mi aminte ca acest univers cuprinde zeci si sute de Paul si ca-n egoismul ce zace-n mine, uitasem ca toti meritam un semn de pretuire.
Ascult cu drag un Joe Dassin si opentru "Toi" ma cherri, am tot respectul!
Dielda. Multumesc.
Codeus. Ideea "fericirii la pachet" m-a preocupat si pe mine. Si am ajuns la concluzia ca pentru asta ne sunt date amintirile. Ca sa putem retrai cand avem nevoie ceea ce ne-a bucurat candva.
Ai dreptate in ceea ce spui. :)
Paul N.K. Si eu am tot respectul pentru tine.
Daca gasesti aici cate ceva din ceea ce ai nevoie, atunci inseamna ca am facut un lucru bun scriind.
Cineva...Tot ce ai scris,evident,ai luat din inima mea.Si eu simteam la fel.De aceea,multumesc ca m-ai scutit de chinul de-a scrie eu insumi.Dac-as scrie,ar fi prea mult,prea mult ptr acest cub al tau, pe care nu l-ai facut infinit,unul din putinele infinituri la care avem acces.In rest,totul e un lacat mare,ruginit pe o poarta vesnic inchisa...Cu respect...
Cred ca e important sa ascultam fara a avea pretentia sa fim ascultati, pentru ca asa, ceilalti vor aprecia in noi, tipul de ascultare. Daca e activa, se va simti, altfel, nu avem cum sa pretindem si noi ascultare.
Mai bine sa facem un lucru asa cum se cuvine, pana la capat, decat deloc!
Da, e un semn de pretuire... si "cineva-ul" acela va stii sa-l pretuiasca daca va fi adevarat!
Romantic World. Cred ca toti simtim uneori astfel de lucruri.
AncKhiy. Cei pe care ii ascultam sunt oricum mai multi decat cei care ar putea sa ne asculte. :)
Trimiteți un comentariu