Oglinzi imperfecte

Ceea ce vedem zi de zi pe chipurile celorlalti
sunt doar reflectari imperfecte ale unor sentimente
mai bine ori mai stangaci ascunse.
Exersand supravietuirea, lasam la vedere
ce credem ca ne face mai putin vulnerabili.
Astfel, ce afisam nu are, de cele mai multe ori,
legatura cu ce se intampla, de fapt, in sufletul nostru.
Doar ochii ne dau de gol, singurii care nu pot sa minta.

Cine vrea sa treaca dincolo
de o expresie afisata pe chipul celuilalt
o poate face cu rabdare,
explorand tacerea din spatele cuvintelor.
Abia ceea ce descoperim acolo
e inceputul unei alte cunoasteri.

Zbor permis

Nici o primavara nu seamana cu alta.
Asteptarea zilelor insorite
nu se incheie de doua ori la fel.
Noi, cei de astazi, nu suntem aceiasi de anul trecut.
Viata ne ingaduie atatea iluzii
cate suntem dispusi sa strangem cu ochii deschisi
si atatea deziluzii
cate poate cuprinde mintea noastra de azi.
Ceea ce tinem minte nu sunt victoriile,
nu implinirile, ci clipele de deznadejde,
cand am simtit ca cineva ne-a luat aerul.

Primavara nu vine de doua ori la fel,
insa senzatia de zbor permis, de libertate
e aceeasi cu fiecare inmugurire, cu fiecare inceput.