Paharul rabdarii

Din timp in timp ceva trebuie schimbat.
Pe langa adaptarea continua
pe care o exersam vrand, nevrand,
sunt acele schimbari care ne scot din ritm
si ne solicita mai mult.
Pentru ele, niciodata nu suntem pregatiti.
Pentru ca nu e nimic de planificat.
E doar un pahar al rabdarii care se umple.
Apoi, totul o ia de la capat.
Pe langa experienta pozitiva si aparenta siguranta
ducem cu noi tristetea fiecărui esec
si deceptii de-o clipa.
Adunate in timp, ele alcatuiesc trecutul fiecaruia.

Daca

Daca nu ne-am mai lasa prada primului impuls,
daca am gasi, de cate ori e nevoie, ragazul si puterea
de a privi si de a judeca detasat
situatiile si lucrurile
am avea mai putine regrete.

Daca am incerca, macar o data,
ca un exercitiu de vointa,
sa ne imaginam in postura celuilalt
am reusi sa intelegem ceea ce ne scapa atat de des.
Adevarul e, de obicei, undeva, la mijloc
pentru ca fiecare, in felul lui, are dreptate.

Daca am asculta mai mult decat vorbim,
daca am citi mai mult decat scriem,
daca am incerca mai mult sa intelegem decat sa judecam.

Daca am iubi mai mult decat cerem sa fim iubiti,
daca...

Aroma de gand

Ratacind in oceanul de alb, cautam tinta verde a unui gand.
Pare atat de indepartata primavara de dincolo de noi.
Cu mainile inghetate si obrajii purtand sarutul gerului
inchidem ochii, chemand caldura unei dimineti inverzite.
Pasii scartaie a iarna
gesturile au incetinit, amortite de frigul din jur.
Cum sa nu-ti fie dor de bratele inmugurite,
incarcate de promisiunea atator impliniri viitoare?

Cata rabdare are natura, asteptandu-si timpul,
pregatind pe indelete un nou inceput.
Cata incredere iti trebuie de fiecare data
pentru a accepta ca lucrurile se aseaza
incet, dar sigur, in varianta optima pentru tine.

Asa cum primavara miroase a viata,
fiecare zi are aroma gandului ce o domina.
Cand m-am trezit, astazi am simtit parfum de speranta.

Chiar daca

Chiar daca drumul pare uneori mai greu,
chiar daca incertitudinile ne incoltesc
iar dezamagirile se aduna cu fiecare zi
mai mult decat credem noi ca putem duce,
chiar daca oamenii nu sunt intotdeauna
cei care am avea noi nevoie sa fie,
chiar daca soarele nu este acolo
asa cum gandul nostru ar vrea,
chiar daca astazi prietenii par ca ne-au uitat,
nu e grav.

Nu inseamna decat ca
atunci cand vom afla calea,
cand vom avea certitudini,
cand vom intalni un om deosebit,
cand soarele va fi din nou cu noi, nu doar in gand,
sau cand vom regasi un prieten,

abia atunci vom sti ca a meritat.

P.S. Astazi, blogul meu implineste un an.
Sunt bucuroasa ca v-ati alaturat Cubului meu de aer.
Va multumesc.