Increderea

Uneori ne inhiba anumiti oameni
doar pentru ca ii vedem asa cum nu sunt.
Uneori ne minimalizam capacitatea de a face
lucruri care de fapt ne-ar fi la indemana.
Increderea in sine trebuie luata
in doze mici, dar sigure.
Din cand in cand avem nevoie de confirmari.
Fiecare reusita aduce dorinta de mai mult.
Si, implicit, puterea.
Limitele fiecaruia sunt flexibile in masura in care
ne putem dovedi acest lucru.
E inutil sa ne mintim.
Iar sa ne generam singuri inhibitii si pseudo-obstacole
e o dovada de lipsa de maturitate.
Intelegem mai tarziu lucruri care
ne-ar fi putut folosi in trecut.

Dor

Linistea care vine o data cu vocea ta. Inconfundabila.
Atunci, asteptarea nu mai doare.
Iar timpul, in goana lui, te ajuta sa vii mai repede.
Ne intalnim de-atatea ori in ganduri comune
fara sa stim, fara sa fie necesar sa ne-o spunem.
Imi este de-ajuns sa te ascult si uit cat de mult mi-ai lipsit.
Daca departarea s-ar masura in cuvinte,
n-ar mai exista secunda de tacere.
Si totusi, atunci cand te vad, buzele mele tac.
Doar ochii iti spun mereu bine ai venit.
Intelegi, astfel, cat de dor mi-a fost.
Tu stii intotdeauna cand sa vii.

Despre reguli

M-ai invatat cat de important este sa stii
unde si cand sa aplici regulile.
Degeaba stii o multime de lucruri
daca nu te ajuta in ceea ce ai de facut.
Degeaba iti iei echipament pentru un meci de fotbal
daca te trezesti intr-un bazin cu apa.
Cu timpul, invatam sa selectam.
Treptat, acumuland esecuri, facem diferenta.
Pentru ca orice regula sa functioneze,
ea trebuie aplicata in sistemul care a creat-o.
Altfel devine, pur si simplu, inutila.

Amurg

Incercand sa facem lumea mai buna
devenim noi mai rai.
Cautand raspunsuri
se nasc alte intrebari.
Depasind o etapa
incepem alta, mai grea.
Din ce in ce mai mult
coordonatele vietii noastre
devin mai ample,
iar noi, mai responsabili.
Orice evolutie atinge un maxim,
mai devreme sau mai tarziu.
Preferabil, cat mai tarziu.
Fiecare zi are amiaza.
Dar cine poate spune ca soarele,
in amurg, nu este mai frumos?
Si mai bland...

Viata incepe mereu

Nu m-am gandit ca oameni care nu se cunosc
se pot intalni intr-o stare de spirit.
N-as fi crezut ca zambetul meu sau tristetea mea
pot fi transmise atat de bine prin cuvinte.
Importanta e cunoasterea.
Uneori, cuvintele ne pot insela.
Alteori, ele ne dau cele mai bune indicii despre un suflet.
Poate ca totul tine de compatibilitate
sau de sinceritatea cu care ne privim.
In definitiv, ne asemanam atat de bine.
Numai ca experientele nefericite ne determina
sa fim sceptici, sa ne dozam increderea,
crezand ca astfel ne aparam de ceea ce ne poate aduce suferinta.
Ce nu luam in calcul, insa, este faptul ca astfel
impiedicam, in egala masura, lucrurile bune sa ajunga la noi.
Viata poate incepe mereu, daca noi ii dam aceasta sansa.

Uneltele

Sunt lucruri care fac parte din viata noastra
si pe care ne-am obişnuit sa le folosim ca pe niste unelte.
Cand ne atingem scopul, suntem multumiti de noi insine
ca si cum ar fi doar meritul nostru pentru orice reusita.
Uitam de tot ceea ce ne-a fost de folos si ramane doar
mandria de a fi putut implini ce ne-am propus.
“Uneltele” ne asteapta tacute, iar data viitoare
cand avem nevoie de ele le gasim tot acolo.
Nu se revolta, nu ne reproseaza si nu ne bat la cap,
doar uneori, atunci cand obosesc, se strica.
De cele mai multe ori din vina noastra.
De obicei, ajungem sa le pretuim cand e prea tarziu
si numai prin prisma faptului
ca nu ne mai putem duce la bun sfarsit ceea ce ne-am propus.

(Calculatorului meu, care azi a refuzat sa mai scrie cuburi).

Cineva

Aproape ca nu ne dam seama cat de mult conteaza, uneori,
un zambet, un cuvant sau macar o privire din partea celorlalti.
Sunt clipe in care mai mult decat orice avem nevoie de cineva
care sa ne vada, sa stim ca prezenta noastra conteaza.
Mai sunt, apoi, momentele in care avem nevoie
sa fim ascultati - lucru mai greu decat am putea crede.
Cine are timp pentru problemele noastre,
cine isi poate lasa deoparte propriile preocupari
pentru a ne asculta?
Si apoi, cine ne intelege asa cum am avea nevoie,
cine ne accepta fara sa ne judece,
ori fara sa incerce macar sa-si dea cu parerea?
A sti sa asculti este o arta.
E un semn de pretuire fata de cel de langa tine.
Dar noi, de cate ori am fost in stare sa ascultam
asa cum le cerem altora sa faca?

Firesc

Oameni care vin in viata noastra.
Firesc, atunci cand e timpul.
Gresim asteptand de la ei
mai mult decat ar trebui.
Oameni care pleaca.
Luand cu ei
toate promisiunile nefacute,
toate intamplarile si lucrurile
carora nu le-a mai venit timpul.

Suntem, pe rand, în postura
celui care vine si a celui care pleaca
din viata cuiva.
Nimic nu se opreste
si nu ramane cum a fost.
Oricat am vrea sa-i oprim
pe cei care pleaca,
oricat am incerca sa-i chemam
pe cei care nu mai vin...

Multumesc

Un prieten bun e ca o dimineata.
In care zambesti pur si simplu la gandul
ca te asteapta o zi asa cum vrei tu.
Ce poate fi mai de pret decat
un om care sa te inteleaga, sa-ti fie alaturi,
chiar si atunci (sau mai ales atunci) cand gresesti.
Cineva care sa stie sa-ti deschida ochii,
aratandu-ti ceea ce nu-ti place
sau nu poti sa vezi.
Un gand optimist e cel mai bun leac
impotriva neputintei.
Suntem puternici si buni daca stim
sa sadim in noi acest gand
si daca nu uitam de el, cand avem nevoie.
In goana noastra zilnica
ne facem din ce in ce mai rar timp
sa spunem multumesc celor ce merita.

Contratimp

Suntem mereu in asteptarea
altui timp decat cel ce ne este dat.
Lasam sa treaca pe langa noi
clipe, zile si ani fara sa le pastram semnificatia.
Ne dorim de fiecare data
sa se termine ceva ca sa inceapa altceva.
Dar cine ne garanteaza ca urmeaza ceva mai bun?
Clipa pe care astazi o gonim
se duce luand cu ea tot ce puteam implini acum.
Ramanem cu promisiunea fata de noi insine
ca, intr-o buna zi, vom fi pregatiti.
Ca vom sti cum sa intram
in vartejul vietii, in pas cu timpul.
Dar maine ne vom dori altceva.
Totul se schimba in afara noastra,
iar inertia din noi nu ne asigura
decat un permanent contratimp.

Inutil

E inutil sa spui “imi pare rau”.
Pentru ca raul deja facut
nu se sterge cu o astfel de scuza.
Amarul ramane, persista ca un parfum ieftin.
E inutil sa crezi apoi ca totul va fi ca la-nceput.
Iluziile sunt mai rele decat
orice realitate, oricat de cruda.
Daca am accepta la timp
ca nu putem miza pe intelegere la infinit
am invata sa fim, poate,
mai prudenti si astfel am gresi mai putin.

Oameni si oameni

Oameni si oameni.
Oameni dragi, pe care e suficient sa ii vezi pentru a-ti fi bine
si oameni care nu mai inseamna nimic. Pentru tine.
Oameni care mai au ceva sfant
si oameni pentru care existenta nu e decat o lupta murdara.
Cei care nu au de ce sa se agate in viata lor
isi fac din lupta un scop.
Si traiesc doar pentru a mai bifa o infrangere a celorlalti.
Supravietuirea, in cazul lor, se rezuma
la a acumula cat mai multe victorii cu pretul suferintei altora.
Dragostea devine astfel tot o suferinta.
Pentru cei care nu vor sa accepte ca putem iubi in mod diferit.
Cata disponibilitate pentru a-l face pe celalalt fericit
poate avea un om pentru care pana si dragostea e tot o lupta?
Din care incearca sa traga singur foloasele.
Si nu-i pasa daca cel de langa el
merita sau nu sa-i fie spulberat tot ce i-a mai ramas:
credinta ca, de data asta, a ales bine.

Diminetile tale

Diminetile tale.
Lumina care intra altfel in sufletul meu,
venind dinspre tine.
Ca o simfonie a iubirii.
Vocea sufletului
prelungita in atingerea degetelor tale unice.
Uneori stim sa pretuim
greutatea clipei care nu se mai intoarce.

Privirea ta.
Ochii de care-mi este intotdeauna dor.
Acum, cand te simt langa mine,
pot da raspuns intrebarilor.
Visele mele isi gasesc acum locul
in diminetile tale.

Strigat inchis

Cum e sa strigi cu gura inchisa...
Cuvintele se lovesc de cer.
Acolo, dau de gustul amar
al ultimei deziluzii
si se intorc spre launtrul
din care tocmai credeau
ca vor putea fi eliberate.

E mult prea greu
sa strigi cu gura inchisa.
De-aceea, poate,
nu rezistam tentatiei
de a spune
atunci cand ne doare.